Posted by Am senzatia ca de fiecare data cand privesc catre buchetele de flori din oras ma topesc si nu pot sa-mi tin privirile departe de flori. Nimeni nu mi-a spus nimic pana acum, doar cateva priviri sunt atintite catre al meu comportament. Imi vine sa rosesc numai cand imi amintesc cate priviri am atras data trecuta. Pe de alta parte nu vreau sa-mi fac prea multe iluzii, caci stiu ca in preajma florilor am un comportament cu totul si cu totul diferit.
Imi plac acele culori vii, acele nuante de parfum si mai mult decat atat forma delicata a florilor. In primul rand am obsesia asta de pe vremea cand mama si bunica m-au invatat sa am grija de primele mele ghivece cu flori. Si de atunci am ramas asa cu gandul la aceste fermecate si vioaie floricele ce nicioadata nu pot inceta sa ma uimeasca. Imi place sa fiu diferita, imi place sa am grija de ele si mai mult decat atat imi place sa primesc buchete cu flori.
Cel mai mult imi place pe timp de vara deoarece toti trandafirii din gradina infloresc si imi pot lua cate fire de trandafir imi doresc, chiar daca mama imi spune de fiecare data sa nu mai fac abuzuri. Ei nu ii place ca eu ii tai florile din gradina pentru a mi le pune in glastra la mine in camera. Si oricat de mult as incerca sa ma oprec nu prea pot.
Asta a devenit un stil de viata, modul meu de viata, chiar daca de foarte multe ori stiu ca imi intrec limitele si mai mult de atat imi amintesc de fiecare data de sovaielile mamei care-mi transmite sageti sa nu mai tai florile. Imi e atat de greu sa stau departe de floricele. E ca si cum as sta departe de rochiile mele preferate desi nu pot intelege de ce toate astea au un asemenea efect asupra mea. Ba mai mult decat atat mi-am zis ca trebuie sa imbin elemente florale pe rochiile mele elegante.
