Posted by Astazi mergeam pe strada si din cauza ploii, intr-un mixt de umezeala cu frunze uscate si praf transformat in noroi, am alunecat si am cazut, sau mai bine zis, m-am rostogolit pe spate lovindu-ma serios cu capul de pamant. In afara de faptul ca m-am facut neagra de la noroi nu m-am lovit grav dar am stat si m-am gandit si asta tine doar de noroc. Cand m-am rostogolit am dat putin cu capul de asfalt, nu rau, cat sa ramana un cucui.
O secunda de neatentie si apoi totul este in mana destinului, in functie de cum pici sau cum te lovesti de tare se poate lasa cu zile de gips sau chiar si cu urmari mai grave, si nu prea as fi vrut sa-i vad pe ai mei ca sunt nevoiti sa apeleze la servicii funerare sector 2 pentru ca am cazut ca o proasta pe strada, alunecand pe o pojghita de noroi. Dar asta mi-a dat de gandit. Putin speriata m-am intors repede la garsoniera sa ma schimb de hainele murdare. Mi-am facut un dus rapid si apoi am stat si am analizat.
Am analizat faptul ca ma grabeam la o intalnire cu un client si ca poate asta m-a facut mai neatenta, am analizat faptul ca viata se poate schimba intr-o clipita, ca ploia poate fi frumoasa cand o admiri relaxata din balconul casei sau dintr-un foisor romantic in care stai sa citesti. Mi-am dat seama ca trebie sa fiu mai atenta pe viitor si mai putin grabita.
Stiati ca toti oamenii din Bucuresti sunt mereu graibiti si ca daca stai si te opresti pe loc pe strada, o sa ti se para ca toti celalti alearga. Sunt grabiti la metrou dimineata, sunt grabiti si seara, sunt grabiti mereu.
Oare se gandesc vreo clipa ca tocmai aceasta graba este cea care le poate aduce un eveniment neplacut intr-o clipita? Sau doar isi spun mereu in gand „mie nu mi se poate intampla, se intampla doar la altii”?
Poate azi par mai romantica, sau mai pesimista. Poate e de la ploaie sau poate doar am trecut intr-o secunda de la graba si neatentie la prudenta si reflectie. Si mie imi place sa stau si sa ma gandesc la astfel de lucruri, pentru ca atunci cand ma gandesc la ele, nu ma sperie, doar ma face sa apreciez mai tare viata, sa fiu mai atenta si de ce nu sa fiu mai grijulie cu mine insumi pe viitor.
Si stiu ca nu toti oamenii sunt asa, ca multi nu se gandesc la astfel de lucruri si care vor crede ca acest articol e scris de o pesimista, dar nu e asa, pur si simplu din cand in cand, in momentele noastre de reflectie trebuie sa ne gandim si la astfel de lucruri, pentru ca daca facem asta, in final vom aprecia mai tare lucrurile si evenimentele din viata noastra, ne vom bucura mai mult si vom avea o viata mai fericita.