Apr 2

Evaluarea psihologica a copilului cu tulburare de dezvoltare

Evaluarea psihologica a copilului cu tulburare de dezvoltare

Un prim pas in traseul terapeutic pe care trebuie sa il parcurga un copil cu tulburare de dezvoltare il constituie evaluarea psihologica. In cadrul unei evaluari psihologice nu este implicat doar copilul, ci si parintii. Aceasta vizeaza urmatoarele aspecte in functie de obiectivele evaluarii: evaluarea starii psiho-emotionale, evaluarea capacitatilor cognitive si neurocognitive, evaluarea stilului de invatare si a motivatiei scolare, evaluarea dinamicii familiale, evaluarea la nivel motric si psihomotric.

Probele si testele de evaluare nu mai au ca singur scop evidentarea deficientei si a blocajelor pe care cel mic le intampina in procesul de dezvoltare, ci determinarea abilitatilor si disponibilitatilor specificii dezvoltarii.

Evaluarea are rolul de a stabili elementele pozitive din dezvoltarea unui copil, ce vor reprezenta si punctul de plecare in activitatea de recuperare. Sunt implicate si o serie de masuri de interventie care favorizeaza efortul de a se atinge un anumit obiectiv, printre acestea fiind vorba de: diagnoza, orientare, suport, reevaluare, integrare si includere sociala – acestia fiind mai degraba pasii care sunt urmariti intr-un proces de acest fel.

Rolul parintilor in evaluarea corecta acopilului

Inainte de inceperea procesului de evaluare psihologica copii este absolut indispensabil sa existe o comunicare deschisa intre psihoterapeut si parinti, intrucat primele informatii de baza despre copil sunt primite de la acestia. Ei sunt cei care isi cunosc micutul cel mai bine, iar copilul manifesta mult mai usor fata de parinte comportamentele emotionale extreme.

Modalitatea de baza prin care se culeg informatiile de la parinti este interviul de anamneza. Terapeutul trebuie sa tina cont insa de o serie de probleme care pot surveni si care ar fi de natura sa perturbe implicarea parintilor in terapie. Prima problema este legata chiar de nivelul de implicare al acestora in procesul psihoterapeutic. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre existenta a trei categorii de parinti: activi, pasivi si reticenti.

Ce se intampla la prima consultanta?

In primul rand, este foarte important scopul de la care porneste consultanta si, implicit evaluarea. De pilda, in multe dintre cazuri, parintii vin cu recomandarea din partea medicului care solicita mai multe informatii despre profilul de functionare cognitiva sau comportamentala a copilului, in vederea luarii celor mai bune decizii de diagnostic sau tratament pentru cel mic. In schimb, alti parinti au propriile suspiciuni si ingrijorari fata de unele comportamente ale minorului si doresc evaluarea inteligentei si aptitudinilor acestuia. Un numar insemnat de parinti solicita sa primeasca cele mai bune sfaturi de parenting care sa se conformeze temperamentului copilului lor sau unor situatii anume de viata.

De ce informatii are nevoie psihologul?

Discutia psihologului cu parintii se va referi la istoricul nasterii si modului de dezvoltare a copilului, la maniera in care functioneaza sistemul familial, dar si la problemele curente. Acestea sunt aspectele pe care le cuprinde anamneza, care va fi completata ulterior, pe parcursul evaluarii. Aceste informatii pot fi culese cu ajutorul unor chestionare standardizate de evaluare emotionala si comportamentala a copilului.

In plus, analiza unor materiale personale ale celui mic, cum sunt desenele, caietele de teme, fotografiile sau materialele video cu momente importante din viata copilului sunt foarte utile. Toate aceste informatii se pastreaza sub semnul confidentialitatii si nu vor fi utilizate niciodata de catre psihoterapeut in niciun alt scop decat decat cel agreat.

Orice consultanta psihologica, indiferent ca este consiliere sau psihoterapie, se bazeaza pe o evaluare psihologica initiala. Niciun psiholog nu poate constribui la gasirea unor solutii utile dezvoltarii copilului in lipsa unei bune cunoasteri a profilului psihologic al acestuia. Cu ajutorul unei implicari active din partea parinilor, psihologul va reusi sa identifice cauzele si problemele exacte, ceea ce va determina astfel si descoperirea raspunsurilor necesare.